a clăi (third-person singular present clăiește, past participle clăit) 4th conj.
infinitive | a clăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | clăind | ||||||
past participle | clăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | clăiesc | clăiești | clăiește | clăim | clăiți | clăiesc | |
imperfect | clăiam | clăiai | clăia | clăiam | clăiați | clăiau | |
simple perfect | clăii | clăiși | clăi | clăirăm | clăirăți | clăiră | |
pluperfect | clăisem | clăiseși | clăise | clăiserăm | clăiserăți | clăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să clăiesc | să clăiești | să clăiască | să clăim | să clăiți | să clăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | clăiește | clăiți | |||||
negative | nu clăi | nu clăiți |