a clăncăi (third-person singular present clăncăie, past participle clăncăit) 4th conj.
infinitive | a clăncăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | clăncăind | ||||||
past participle | clăncăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | clăncăi | clăncăi | clăncăie | clăncăim | clăncăiți | clăncăie | |
imperfect | clăncăiam | clăncăiai | clăncăia | clăncăiam | clăncăiați | clăncăiau | |
simple perfect | clăncăii | clăncăiși | clăncăi | clăncăirăm | clăncăirăți | clăncăiră | |
pluperfect | clăncăisem | clăncăiseși | clăncăise | clăncăiserăm | clăncăiserăți | clăncăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să clăncăi | să clăncăi | să clăncăie | să clăncăim | să clăncăiți | să clăncăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | clăncăie | clăncăiți | |||||
negative | nu clăncăi | nu clăncăiți |