Borrowed from Old Church Slavonic клатити (klatiti), from Proto-Slavic *koltiti.
a clăti (third-person singular present clătește, past participle clătit) 4th conj.
infinitive | a clăti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | clătind | ||||||
past participle | clătit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | clătesc | clătești | clătește | clătim | clătiți | clătesc | |
imperfect | clăteam | clăteai | clătea | clăteam | clăteați | clăteau | |
simple perfect | clătii | clătiși | clăti | clătirăm | clătirăți | clătiră | |
pluperfect | clătisem | clătiseși | clătise | clătiserăm | clătiserăți | clătiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să clătesc | să clătești | să clătească | să clătim | să clătiți | să clătească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | clătește | clătiți | |||||
negative | nu clăti | nu clătiți |