Unknown.
a clefăi (third-person singular present clefăie, past participle clefăit) 4th conjugation
infinitive | a clefăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | clefăind | ||||||
past participle | clefăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | clefăi | clefăi | clefăie | clefăim | clefăiți | clefăie | |
imperfect | clefăiam | clefăiai | clefăia | clefăiam | clefăiați | clefăiau | |
simple perfect | clefăii | clefăiși | clefăi | clefăirăm | clefăirăți | clefăiră | |
pluperfect | clefăisem | clefăiseși | clefăise | clefăiserăm | clefăiserăți | clefăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să clefăi | să clefăi | să clefăie | să clefăim | să clefăiți | să clefăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | clefăie | clefăiți | |||||
negative | nu clefăi | nu clefăiți |