Borrowed from Old Church Slavonic клокотати (klokotati), from Proto-Slavic *klokotati.
a clocoti (third-person singular present clocotește, past participle clocotit) 4th conjugation
infinitive | a clocoti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | clocotind | ||||||
past participle | clocotit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | clocotesc | clocotești | clocotește | clocotim | clocotiți | clocotesc | |
imperfect | clocoteam | clocoteai | clocotea | clocoteam | clocoteați | clocoteau | |
simple perfect | clocotii | clocotiși | clocoti | clocotirăm | clocotirăți | clocotiră | |
pluperfect | clocotisem | clocotiseși | clocotise | clocotiserăm | clocotiserăți | clocotiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să clocotesc | să clocotești | să clocotească | să clocotim | să clocotiți | să clocotească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | clocotește | clocotiți | |||||
negative | nu clocoti | nu clocotiți |