clorura
Borrowed from French chlorurer.
a clorura (third-person singular present clorurează, past participle clorurat) 1st conj.
infinitive | a clorura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | clorurând | ||||||
past participle | clorurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | clorurez | clorurezi | clorurează | clorurăm | clorurați | clorurează | |
imperfect | cloruram | clorurai | clorura | cloruram | clorurați | clorurau | |
simple perfect | clorurai | clorurași | clorură | clorurarăm | clorurarăți | clorurară | |
pluperfect | clorurasem | cloruraseși | clorurase | cloruraserăm | cloruraserăți | cloruraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să clorurez | să clorurezi | să clorureze | să clorurăm | să clorurați | să clorureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | clorurează | clorurați | |||||
negative | nu clorura | nu clorurați |