a clănțăni (third-person singular present clănțănește, past participle clănțănit) 4th conj.
infinitive | a clănțăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | clănțănind | ||||||
past participle | clănțănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | clănțănesc | clănțănești | clănțănește | clănțănim | clănțăniți | clănțănesc | |
imperfect | clănțăneam | clănțăneai | clănțănea | clănțăneam | clănțăneați | clănțăneau | |
simple perfect | clănțănii | clănțăniși | clănțăni | clănțănirăm | clănțănirăți | clănțăniră | |
pluperfect | clănțănisem | clănțăniseși | clănțănise | clănțăniserăm | clănțăniserăți | clănțăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să clănțănesc | să clănțănești | să clănțănească | să clănțănim | să clănțăniți | să clănțănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | clănțănește | clănțăniți | |||||
negative | nu clănțăni | nu clănțăniți |