coabita
coabita
Borrowed from French cohabiter, from Latin cohabitare.
a coabita (third-person singular present coabitează, past participle coabitat) 1st conjugation
infinitive | a coabita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | coabitând | ||||||
past participle | coabitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | coabitez | coabitezi | coabitează | coabităm | coabitați | coabitează | |
imperfect | coabitam | coabitai | coabita | coabitam | coabitați | coabitau | |
simple perfect | coabitai | coabitași | coabită | coabitarăm | coabitarăți | coabitară | |
pluperfect | coabitasem | coabitaseși | coabitase | coabitaserăm | coabitaserăți | coabitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să coabitez | să coabitezi | să coabiteze | să coabităm | să coabitați | să coabiteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | coabitează | coabitați | |||||
negative | nu coabita | nu coabitați |