cōbalta
a cobalta (third-person singular present cobaltează, past participle cobaltat) 1st conj.
infinitive | a cobalta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cobaltând | ||||||
past participle | cobaltat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cobaltez | cobaltezi | cobaltează | cobaltăm | cobaltați | cobaltează | |
imperfect | cobaltam | cobaltai | cobalta | cobaltam | cobaltați | cobaltau | |
simple perfect | cobaltai | cobaltași | cobaltă | cobaltarăm | cobaltarăți | cobaltară | |
pluperfect | cobaltasem | cobaltaseși | cobaltase | cobaltaserăm | cobaltaserăți | cobaltaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cobaltez | să cobaltezi | să cobalteze | să cobaltăm | să cobaltați | să cobalteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cobaltează | cobaltați | |||||
negative | nu cobalta | nu cobaltați |