a cocârji (third-person singular present cocârjește, past participle cocârjit) 4th conj.
infinitive | a cocârji | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cocârjind | ||||||
past participle | cocârjit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cocârjesc | cocârjești | cocârjește | cocârjim | cocârjiți | cocârjesc | |
imperfect | cocârjeam | cocârjeai | cocârjea | cocârjeam | cocârjeați | cocârjeau | |
simple perfect | cocârjii | cocârjiși | cocârji | cocârjirăm | cocârjirăți | cocârjiră | |
pluperfect | cocârjisem | cocârjiseși | cocârjise | cocârjiserăm | cocârjiserăți | cocârjiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cocârjesc | să cocârjești | să cocârjească | să cocârjim | să cocârjiți | să cocârjească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cocârjește | cocârjiți | |||||
negative | nu cocârji | nu cocârjiți |