Borrowed from French collationner.
a colaționa (third-person singular present colaționează, past participle colaționat) 1st conjugation
infinitive | a colaționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | colaționând | ||||||
past participle | colaționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | colaționez | colaționezi | colaționează | colaționăm | colaționați | colaționează | |
imperfect | colaționam | colaționai | colaționa | colaționam | colaționați | colaționau | |
simple perfect | colaționai | colaționași | colaționă | colaționarăm | colaționarăți | colaționară | |
pluperfect | colaționasem | colaționaseși | colaționase | colaționaserăm | colaționaserăți | colaționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să colaționez | să colaționezi | să colaționeze | să colaționăm | să colaționați | să colaționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | colaționează | colaționați | |||||
negative | nu colaționa | nu colaționați |