Borrowed from French collaborationniste. By surface analysis, colaborațiune + -ist.
colaboraționist m (plural colaboraționiști)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) colaboraționist | colaboraționistul | (niște) colaboraționiști | colaboraționiștii |
genitive/dative | (unui) colaboraționist | colaboraționistului | (unor) colaboraționiști | colaboraționiștilor |
vocative | colaboraționistule | colaboraționiștilor |