Borrowed from French collaborationniste. By surface analysis, colaborațiune + -ist.
colaboraționist m (plural colaboraționiști)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | colaboraționist | colaboraționistul | colaboraționiști | colaboraționiștii | |
genitive-dative | colaboraționist | colaboraționistului | colaboraționiști | colaboraționiștilor | |
vocative | colaboraționistule | colaboraționiștilor |