a colbăi (third-person singular present colbăește, past participle colbăit) 4th conj.
infinitive | a colbăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | colbăind | ||||||
past participle | colbăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | colbăiesc | colbăiești | colbăiește | colbăim | colbăiți | colbăiesc | |
imperfect | colbăiam | colbăiai | colbăia | colbăiam | colbăiați | colbăiau | |
simple perfect | colbăii | colbăiși | colbăi | colbăirăm | colbăirăți | colbăiră | |
pluperfect | colbăisem | colbăiseși | colbăise | colbăiserăm | colbăiserăți | colbăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să colbăiesc | să colbăiești | să colbăiască | să colbăim | să colbăiți | să colbăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | colbăiește | colbăiți | |||||
negative | nu colbăi | nu colbăiți |