Unknown.
a colcăi (third-person singular present colcăie, past participle colcăit) 4th conj.
infinitive | a colcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | colcăind | ||||||
past participle | colcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | colcăi | colcăi | colcăie | colcăim | colcăiți | colcăie | |
imperfect | colcăiam | colcăiai | colcăia | colcăiam | colcăiați | colcăiau | |
simple perfect | colcăii | colcăiși | colcăi | colcăirăm | colcăirăți | colcăiră | |
pluperfect | colcăisem | colcăiseși | colcăise | colcăiserăm | colcăiserăți | colcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să colcăi | să colcăi | să colcăie | să colcăim | să colcăiți | să colcăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | colcăie | colcăiți | |||||
negative | nu colcăi | nu colcăiți |