Borrowed from Latin collimare.
a colima (third-person singular present colimează, past participle colimat) 1st conjugation
infinitive | a colima | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | colimând | ||||||
past participle | colimat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | colimez | colimezi | colimează | colimăm | colimați | colimează | |
imperfect | colimam | colimai | colima | colimam | colimați | colimau | |
simple perfect | colimai | colimași | colimă | colimarăm | colimarăți | colimară | |
pluperfect | colimasem | colimaseși | colimase | colimaserăm | colimaserăți | colimaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să colimez | să colimezi | să colimeze | să colimăm | să colimați | să colimeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | colimează | colimați | |||||
negative | nu colima | nu colimați |
colima