From colăcar.
a colăcări (third-person singular present colăcărește, past participle colăcărit) 4th conj.
infinitive | a colăcări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | colăcărind | ||||||
past participle | colăcărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | colăcăresc | colăcărești | colăcărește | colăcărim | colăcăriți | colăcăresc | |
imperfect | colăcăream | colăcăreai | colăcărea | colăcăream | colăcăreați | colăcăreau | |
simple perfect | colăcării | colăcăriși | colăcări | colăcărirăm | colăcărirăți | colăcăriră | |
pluperfect | colăcărisem | colăcăriseși | colăcărise | colăcăriserăm | colăcăriserăți | colăcăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să colăcăresc | să colăcărești | să colăcărească | să colăcărim | să colăcăriți | să colăcărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | colăcărește | colăcăriți | |||||
negative | nu colăcări | nu colăcăriți |