complimenta
complimenta
Borrowed from French complimenter.
a complimenta (third-person singular present complimentează, past participle complimentat) 1st conj.
infinitive | a complimenta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | complimentând | ||||||
past participle | complimentat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | complimentez | complimentezi | complimentează | complimentăm | complimentați | complimentează | |
imperfect | complimentam | complimentai | complimenta | complimentam | complimentați | complimentau | |
simple perfect | complimentai | complimentași | complimentă | complimentarăm | complimentarăți | complimentară | |
pluperfect | complimentasem | complimentaseși | complimentase | complimentaserăm | complimentaserăți | complimentaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să complimentez | să complimentezi | să complimenteze | să complimentăm | să complimentați | să complimenteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | complimentează | complimentați | |||||
negative | nu complimenta | nu complimentați |