From compromite + -ător.
compromițător m or n (feminine singular compromițătoare, masculine plural compromițători, feminine and neuter plural compromițătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | compromițător | compromițătoare | compromițători | compromițătoare | |||
definite | compromițătorul | compromițătoarea | compromițătorii | compromițătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | compromițător | compromițătoare | compromițători | compromițătoare | |||
definite | compromițătorului | compromițătoarei | compromițătorilor | compromițătoarelor |