Borrowed from Latin concrescere.
a concrește (third-person singular present concrește, past participle concrescut) 3rd conj.
infinitive | a concrește | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | concrescând | ||||||
past participle | concrescut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | concresc | concrești | concrește | concreștem | concreșteți | concresc | |
imperfect | concreșteam | concreșteai | concreștea | concreșteam | concreșteați | concreșteau | |
simple perfect | concrescui | concrescuși | concrescu | concrescurăm | concrescurăți | concrescură | |
pluperfect | concrescusem | concrescuseși | concrescuse | concrescuserăm | concrescuserăți | concrescuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să concresc | să concrești | să concrească | să concreștem | să concreșteți | să concrească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | concrești | concreșteți | |||||
negative | nu concrește | nu concreșteți |