concretiza
Borrowed from French concrétiser. By surface analysis, concret + -iza.
a concretiza (third-person singular present concretizează, past participle concretizat) 1st conj.
infinitive | a concretiza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | concretizând | ||||||
past participle | concretizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | concretizez | concretizezi | concretizează | concretizăm | concretizați | concretizează | |
imperfect | concretizam | concretizai | concretiza | concretizam | concretizați | concretizau | |
simple perfect | concretizai | concretizași | concretiză | concretizarăm | concretizarăți | concretizară | |
pluperfect | concretizasem | concretizaseși | concretizase | concretizaserăm | concretizaserăți | concretizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să concretizez | să concretizezi | să concretizeze | să concretizăm | să concretizați | să concretizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | concretizează | concretizați | |||||
negative | nu concretiza | nu concretizați |
concretiza