condamna
Borrowed from French condamner, from Latin condemnāre, present active infinitive of condemnō. Equivalent to con- + damna.
Audio: | (file) |
a condamna (third-person singular present condamnă, past participle condamnat) 1st conj.
infinitive | a condamna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | condamnând | ||||||
past participle | condamnat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | condamn | condamni | condamnă | condamnăm | condamnați | condamnă | |
imperfect | condamnam | condamnai | condamna | condamnam | condamnați | condamnau | |
simple perfect | condamnai | condamnași | condamnă | condamnarăm | condamnarăți | condamnară | |
pluperfect | condamnasem | condamnaseși | condamnase | condamnaserăm | condamnaserăți | condamnaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să condamn | să condamni | să condamne | să condamnăm | să condamnați | să condamne | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | condamnă | condamnați | |||||
negative | nu condamna | nu condamnați |