cōnexa n
cōnexa
cōnexā
conexa
a conexa (third-person singular present conexează, past participle conexat) 1st conj.
infinitive | a conexa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conexând | ||||||
past participle | conexat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conexez | conexezi | conexează | conexăm | conexați | conexează | |
imperfect | conexam | conexai | conexa | conexam | conexați | conexau | |
simple perfect | conexai | conexași | conexă | conexarăm | conexarăți | conexară | |
pluperfect | conexasem | conexaseși | conexase | conexaserăm | conexaserăți | conexaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conexez | să conexezi | să conexeze | să conexăm | să conexați | să conexeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conexează | conexați | |||||
negative | nu conexa | nu conexați |
conexa