confirma
confirma
confirma
cōnfirmā
confirma
Borrowed from French confirmer, from Latin confirmare.
a confirma (third-person singular present confirmă, past participle confirmat) 1st conj.
infinitive | a confirma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | confirmând | ||||||
past participle | confirmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | confirm | confirmi | confirmă | confirmăm | confirmați | confirmă | |
imperfect | confirmam | confirmai | confirma | confirmam | confirmați | confirmau | |
simple perfect | confirmai | confirmași | confirmă | confirmarăm | confirmarăți | confirmară | |
pluperfect | confirmasem | confirmaseși | confirmase | confirmaserăm | confirmaserăți | confirmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să confirm | să confirmi | să confirme | să confirmăm | să confirmați | să confirme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | confirmă | confirmați | |||||
negative | nu confirma | nu confirmați |
confirma