cōnfirmāre
confirmare f (plural confirmări)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) confirmare | confirmarea | (niște) confirmări | confirmările |
genitive/dative | (unei) confirmări | confirmării | (unor) confirmări | confirmărilor |
vocative | confirmare, confirmareo | confirmărilor |
confirmare