confisca
confisca f (plural confische)
See the etymology of the corresponding lemma form.
confisca
cōnfiscā
confisca
Borrowed from French confisquer, from Latin confiscare.
a confisca (third-person singular present confiscă, past participle confiscat) 1st conj.
infinitive | a confisca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | confiscând | ||||||
past participle | confiscat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | confisc | confiști | confiscă | confiscăm | confiscați | confiscă | |
imperfect | confiscam | confiscai | confisca | confiscam | confiscați | confiscau | |
simple perfect | confiscai | confiscași | confiscă | confiscarăm | confiscarăți | confiscară | |
pluperfect | confiscasem | confiscaseși | confiscase | confiscaserăm | confiscaserăți | confiscaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să confisc | să confiști | să confiște | să confiscăm | să confiscați | să confiște | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | confiscă | confiscați | |||||
negative | nu confisca | nu confiscați |
confisca