conglomera
Borrowed from French conglomérer, from Latin conglomerare.
a conglomera (third-person singular present conglomerează, past participle conglomerat) 1st conj.
infinitive | a conglomera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conglomerând | ||||||
past participle | conglomerat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conglomerez | conglomerezi | conglomerează | conglomerăm | conglomerați | conglomerează | |
imperfect | conglomeram | conglomerai | conglomera | conglomeram | conglomerați | conglomerau | |
simple perfect | conglomerai | conglomerași | conglomeră | conglomerarăm | conglomerarăți | conglomerară | |
pluperfect | conglomerasem | conglomeraseși | conglomerase | conglomeraserăm | conglomeraserăți | conglomeraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conglomerez | să conglomerezi | să conglomereze | să conglomerăm | să conglomerați | să conglomereze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conglomerează | conglomerați | |||||
negative | nu conglomera | nu conglomerați |
conglomera