conglutina
conglūtinā
Borrowed from French conglutiner, from Latin conglutinare.
a conglutina (third-person singular present conglutinează, past participle conglutinat) 1st conjugation
infinitive | a conglutina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conglutinând | ||||||
past participle | conglutinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conglutinez | conglutinezi | conglutinează | conglutinăm | conglutinați | conglutinează | |
imperfect | conglutinam | conglutinai | conglutina | conglutinam | conglutinați | conglutinau | |
simple perfect | conglutinai | conglutinași | conglutină | conglutinarăm | conglutinarăți | conglutinară | |
pluperfect | conglutinasem | conglutinaseși | conglutinase | conglutinaserăm | conglutinaserăți | conglutinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conglutinez | să conglutinezi | să conglutineze | să conglutinăm | să conglutinați | să conglutineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conglutinează | conglutinați | |||||
negative | nu conglutina | nu conglutinați |