conjectura f (plural conjectures)
conjectura
conjectūra
conjectūrā
conjectura f (plural conjecturas)
conjectura
Borrowed from French conjecturer.
a conjectura (third-person singular present conjecturează, past participle conjecturat) 1st conj.
infinitive | a conjectura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conjecturând | ||||||
past participle | conjecturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conjecturez | conjecturezi | conjecturează | conjecturăm | conjecturați | conjecturează | |
imperfect | conjecturam | conjecturai | conjectura | conjecturam | conjecturați | conjecturau | |
simple perfect | conjecturai | conjecturași | conjectură | conjecturarăm | conjecturarăți | conjecturară | |
pluperfect | conjecturasem | conjecturaseși | conjecturase | conjecturaserăm | conjecturaserăți | conjecturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conjecturez | să conjecturezi | să conjectureze | să conjecturăm | să conjecturați | să conjectureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conjecturează | conjecturați | |||||
negative | nu conjectura | nu conjecturați |