a conlocui (third-person singular present conlocuiește, past participle conlocuit) 4th conjugation
infinitive | a conlocui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conlocuind | ||||||
past participle | conlocuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conlocuiesc | conlocuiești | conlocuiește | conlocuim | conlocuiți | conlocuiesc | |
imperfect | conlocuiam | conlocuiai | conlocuia | conlocuiam | conlocuiați | conlocuiau | |
simple perfect | conlocuii | conlocuiși | conlocui | conlocuirăm | conlocuirăți | conlocuiră | |
pluperfect | conlocuisem | conlocuiseși | conlocuise | conlocuiserăm | conlocuiserăți | conlocuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conlocuiesc | să conlocuiești | să conlocuiască | să conlocuim | să conlocuiți | să conlocuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conlocuiește | conlocuiți | |||||
negative | nu conlocui | nu conlocuiți |