a conlucra (third-person singular present conlucrează, past participle conlucrat) 1st conjugation
infinitive | a conlucra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conlucrând | ||||||
past participle | conlucrat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conlucrez | conlucrezi | conlucrează | conlucrăm | conlucrați | conlucrează | |
imperfect | conlucram | conlucrai | conlucra | conlucram | conlucrați | conlucrau | |
simple perfect | conlucrai | conlucrași | conlucră | conlucrarăm | conlucrarăți | conlucrară | |
pluperfect | conlucrasem | conlucraseși | conlucrase | conlucraserăm | conlucraserăți | conlucraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conlucrez | să conlucrezi | să conlucreze | să conlucrăm | să conlucrați | să conlucreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conlucrează | conlucrați | |||||
negative | nu conlucra | nu conlucrați |