consacra
consacra
cōnsacrā
Borrowed from French consacrer, from Latin consecrare.
a consacra (third-person singular present consacruă, past participle consacrat) 1st conjugation
infinitive | a consacra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | consacrând | ||||||
past participle | consacrat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | consacru | consacri | consacră | consacrăm | consacrați | consacră | |
imperfect | consacram | consacrai | consacra | consacram | consacrați | consacrau | |
simple perfect | consacrai | consacrași | consacră | consacrarăm | consacrarăți | consacrară | |
pluperfect | consacrasem | consacraseși | consacrase | consacraserăm | consacraserăți | consacraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să consacru | să consacri | să consacre | să consacrăm | să consacrați | să consacre | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | consacră | consacrați | |||||
negative | nu consacra | nu consacrați |