a consfătui (third-person singular present consfătuiește, past participle consfătuit) 4th conj.
infinitive | a consfătui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | consfătuind | ||||||
past participle | consfătuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | consfătuiesc | consfătuiești | consfătuiește | consfătuim | consfătuiți | consfătuiesc | |
imperfect | consfătuiam | consfătuiai | consfătuia | consfătuiam | consfătuiați | consfătuiau | |
simple perfect | consfătuii | consfătuiși | consfătui | consfătuirăm | consfătuirăți | consfătuiră | |
pluperfect | consfătuisem | consfătuiseși | consfătuise | consfătuiserăm | consfătuiserăți | consfătuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să consfătuiesc | să consfătuiești | să consfătuiască | să consfătuim | să consfătuiți | să consfătuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | consfătuiește | consfătuiți | |||||
negative | nu consfătui | nu consfătuiți |