consista
consista
consista
consista
Borrowed from French consister, from Latin consistere.
a consista (third-person singular present consistă, past participle consistat) 1st conj.
infinitive | a consista | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | consistând | ||||||
past participle | consistat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | consist | consiști | consistă | consistăm | consistați | consistă | |
imperfect | consistam | consistai | consista | consistam | consistați | consistau | |
simple perfect | consistai | consistași | consistă | consistarăm | consistarăți | consistară | |
pluperfect | consistasem | consistaseși | consistase | consistaserăm | consistaserăți | consistaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să consist | să consiști | să consiste | să consistăm | să consistați | să consiste | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | consistă | consistați | |||||
negative | nu consista | nu consistați |
consista