cōnstituī
constitui
Borrowed from French constituer, from Latin constituere.
a constitui (third-person singular present constituie, past participle constituit) 4th conj.
infinitive | a constitui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | constituind | ||||||
past participle | constituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | constitui | constitui | constituie | constituim | constituiți | constituie | |
imperfect | constituiam | constituiai | constituia | constituiam | constituiați | constituiau | |
simple perfect | constituii | constituiși | constitui | constituirăm | constituirăți | constituiră | |
pluperfect | constituisem | constituiseși | constituise | constituiserăm | constituiserăți | constituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să constitui | să constitui | să constituie | să constituim | să constituiți | să constituie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | constituie | constituiți | |||||
negative | nu constitui | nu constituiți |