constănțean m or n (feminine singular constănțeană, masculine plural constănțeni, feminine and neuter plural constănțene)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | constănțean | constănțeană | constănțeni | constănțene | ||
definite | constănțeanul | constănțeana | constănțenii | constănțenele | |||
genitive/ dative |
indefinite | constănțean | constănțene | constănțeni | constănțene | ||
definite | constănțeanului | constănțenei | constănțenilor | constănțenelor |
constănțean m (plural constănțeni)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) constănțean | constănțeanul | (niște) constănțeni | constănțenii |
genitive/dative | (unui) constănțean | constănțeanului | (unor) constănțeni | constănțenilor |
vocative | constănțeanule | constănțenilor |