Borrowed from French consubstantiel. By surface analysis, con- + substanțial.
consubstanțial m or n (feminine singular consubstanțială, masculine plural consubstanțiali, feminine and neuter plural consubstanțiale)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | consubstanțial | consubstanțială | consubstanțiali | consubstanțiale | |||
definite | consubstanțialul | consubstanțiala | consubstanțialii | consubstanțialele | ||||
genitive- dative |
indefinite | consubstanțial | consubstanțiale | consubstanțiali | consubstanțiale | |||
definite | consubstanțialului | consubstanțialei | consubstanțialilor | consubstanțialelor |