contempla
contempla
contempla
contempla
contemplā
contempla
Borrowed from French contempler, from Latin contemplari.
a contempla (third-person singular present contemplă, past participle contemplat) 1st conj.
infinitive | a contempla | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | contemplând | ||||||
past participle | contemplat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | contemplu | contempli | contemplă | contemplăm | contemplați | contemplă | |
imperfect | contemplam | contemplai | contempla | contemplam | contemplați | contemplau | |
simple perfect | contemplai | contemplași | contemplă | contemplarăm | contemplarăți | contemplară | |
pluperfect | contemplasem | contemplaseși | contemplase | contemplaserăm | contemplaserăți | contemplaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să contemplu | să contempli | să contemple | să contemplăm | să contemplați | să contemple | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | contemplă | contemplați | |||||
negative | nu contempla | nu contemplați |
contempla