Borrowed from French contingence.
contingență f (plural contingențe)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) contingență | contingența | (niște) contingențe | contingențele |
genitive/dative | (unei) contingențe | contingenței | (unor) contingențe | contingențelor |
vocative | contingență, contingențo | contingențelor |