convulsa
convulsa
convulsā
convulsa
Borrowed from French convulser.
a convulsa (third-person singular present convulsează, past participle convulsat) 1st conj.
infinitive | a convulsa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | convulsând | ||||||
past participle | convulsat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | convulsez | convulsezi | convulsează | convulsăm | convulsați | convulsează | |
imperfect | convulsam | convulsai | convulsa | convulsam | convulsați | convulsau | |
simple perfect | convulsai | convulsași | convulsă | convulsarăm | convulsarăți | convulsară | |
pluperfect | convulsasem | convulsaseși | convulsase | convulsaserăm | convulsaserăți | convulsaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să convulsez | să convulsezi | să convulseze | să convulsăm | să convulsați | să convulseze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | convulsează | convulsați | |||||
negative | nu convulsa | nu convulsați |
convulsa