convulsiona
Borrowed from French convulsionner.
a convulsiona (third-person singular present convulsionează, past participle convulsionat) 1st conj.
infinitive | a convulsiona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | convulsionând | ||||||
past participle | convulsionat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | convulsionez | convulsionezi | convulsionează | convulsionăm | convulsionați | convulsionează | |
imperfect | convulsionam | convulsionai | convulsiona | convulsionam | convulsionați | convulsionau | |
simple perfect | convulsionai | convulsionași | convulsionă | convulsionarăm | convulsionarăți | convulsionară | |
pluperfect | convulsionasem | convulsionaseși | convulsionase | convulsionaserăm | convulsionaserăți | convulsionaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să convulsionez | să convulsionezi | să convulsioneze | să convulsionăm | să convulsionați | să convulsioneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | convulsionează | convulsionați | |||||
negative | nu convulsiona | nu convulsionați |
convulsiona