From copleși.
copleșit m or n (feminine singular copleșită, masculine plural copleșiți, feminine and neuter plural copleșite)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | copleșit | copleșită | copleșiți | copleșite | |||
definite | copleșitul | copleșita | copleșiții | copleșitele | ||||
genitive- dative |
indefinite | copleșit | copleșite | copleșiți | copleșite | |||
definite | copleșitului | copleșitei | copleșiților | copleșitelor |
copleșit (past participle of copleși)