a corcoli (third-person singular present corcolește, past participle corcolit) 4th conj.
infinitive | a corcoli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | corcolind | ||||||
past participle | corcolit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | corcolesc | corcolești | corcolește | corcolim | corcoliți | corcolesc | |
imperfect | corcoleam | corcoleai | corcolea | corcoleam | corcoleați | corcoleau | |
simple perfect | corcolii | corcoliși | corcoli | corcolirăm | corcolirăți | corcoliră | |
pluperfect | corcolisem | corcoliseși | corcolise | corcoliserăm | corcoliserăți | corcoliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să corcolesc | să corcolești | să corcolească | să corcolim | să corcoliți | să corcolească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | corcolește | corcoliți | |||||
negative | nu corcoli | nu corcoliți |