crēdita
crēditā
credita
Borrowed from French créditer.
a credita (third-person singular present creditează, past participle creditat) 1st conj.
infinitive | a credita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | creditând | ||||||
past participle | creditat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | creditez | creditezi | creditează | credităm | creditați | creditează | |
imperfect | creditam | creditai | credita | creditam | creditați | creditau | |
simple perfect | creditai | creditași | credită | creditarăm | creditarăți | creditară | |
pluperfect | creditasem | creditaseși | creditase | creditaserăm | creditaserăți | creditaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să creditez | să creditezi | să crediteze | să credităm | să creditați | să crediteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | creditează | creditați | |||||
negative | nu credita | nu creditați |