a croncăni (third-person singular present croncănește, past participle croncănit) 4th conj.
infinitive | a croncăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | croncănind | ||||||
past participle | croncănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | croncănesc | croncănești | croncănește | croncănim | croncăniți | croncănesc | |
imperfect | croncăneam | croncăneai | croncănea | croncăneam | croncăneați | croncăneau | |
simple perfect | croncănii | croncăniși | croncăni | croncănirăm | croncănirăți | croncăniră | |
pluperfect | croncănisem | croncăniseși | croncănise | croncăniserăm | croncăniserăți | croncăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să croncănesc | să croncănești | să croncănească | să croncănim | să croncăniți | să croncănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | croncănește | croncăniți | |||||
negative | nu croncăni | nu croncăniți |