a crănțăni (third-person singular present crănțănie, past participle crănțănit) 4th conj.
infinitive | a crănțăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | crănțănind | ||||||
past participle | crănțănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | crănțăn | crănțăni | crănțăne | crănțănim | crănțăniți | crănțăn | |
imperfect | crănțăneam | crănțăneai | crănțănea | crănțăneam | crănțăneați | crănțăneau | |
simple perfect | crănțănii | crănțăniși | crănțăni | crănțănirăm | crănțănirăți | crănțăniră | |
pluperfect | crănțănisem | crănțăniseși | crănțănise | crănțăniserăm | crănțăniserăți | crănțăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să crănțăn | să crănțăni | să crănțănă | să crănțănim | să crănțăniți | să crănțănă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | crănțăne | crănțăniți | |||||
negative | nu crănțăni | nu crănțăniți |