culmina
culmina
culmina
culmina
culmina
culmina
Borrowed from French culminer, Medieval Latin culminare.
a culmina (third-person singular present culminează, past participle culminat) 1st conjugation
infinitive | a culmina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | culminând | ||||||
past participle | culminat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | culminez | culminezi | culminează | culminăm | culminați | culminează | |
imperfect | culminam | culminai | culmina | culminam | culminați | culminau | |
simple perfect | culminai | culminași | culmină | culminarăm | culminarăți | culminară | |
pluperfect | culminasem | culminaseși | culminase | culminaserăm | culminaserăți | culminaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să culminez | să culminezi | să culmineze | să culminăm | să culminați | să culmineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | culminează | culminați | |||||
negative | nu culmina | nu culminați |
culmina