custură

Derived from Latin cōs (“whetstone”) through the probable intermediary *cuțitură (“something sharpened with a whetstone”). This form is attested at a later date in northern Moldova, though it may be a result of folk etymology. Thus related to cuțit (“knife”) and ascuți (“sharpen”).

The reduction of the syllable -ți- to -s- is also attested in words like negustor (from neguțător).

First attested in 1682.

• IPA^(key): /kusˈtu.rə/
• Rhymes: -urə
• Hyphenation: cus‧tu‧ră

custură f (plural custuri)

1. (obsolete) blade
   • 1682, Dosoftei, Viața și petreacerea svinților‎, Iași, folio 421^v:

     дѧчїй лега́ᲅ̾ преѡ рѡ́ᲅѫ бъᲅꙋ́ᲅѫ кꙋ̀ кꙋсᲅꙋ́рї а҆скꙋцѫ́ᲅе ръсᲅᲂгᲂли́рѫ рѡ́ᲅа […]

     De-acii legat pre-o roată bătută cu custuri ascuțite răstogoliră roata

     Hence, with him tied to a wheel inlaid with sharp blades, they rolled the wheel

   • 1688, Bucharest Bible‎, Numbers 16:37–38, page 108 (р҃и):

     Лꙋа́ци къці́иле чѣ́ле де а҆ра́м҆ъ ден̾ ми́ж꙽локꙋл̾ че́лор꙽ а҆́рши, […] Шѝ фъ̀ прѐ ѧ҆́ле кꙋсᲅꙋ́рн бъᲅꙋ́ᲅе, пꙋ́нере жѫр̾ᲅъ́в̾никꙋлꙋй, […]

     Luați cățiile cele de aramă den mijlocul celor arși, Și fă pre ele custuri bătute, punere jârtăvnicului,

     Remove the censers from the charred remains Hammer the censers into sheets to overlay the altar

   • 1845, Ion Ionescu de la Brad, Calendar pentru bunul gospodar‎, Iași, page 81:

     Ачѣстъ трѣбъ се фаче кꙋ маре юцѣлъ прін ажꙋторꙋл ꙋиеі̆ ꙋнелте алкътꙋітъ дін о коадъ де саръ лꙋнгъ ші авѫнд ꙟн върф о кꙋстꙋръ латъ ші тъетоаре ꙟмбꙋкатъ ꙟн коадъ.

     Această treabă se face cu mare iuțeală prin ajutorul unei unelte alcătuită din o coadă de sapă lungă și având în vârf o custură lată și tăetoare îmbucată în coadă.

     This job is done with great expedition with the help of a tool comprised of the handle of a spade, long and having at the end a wide and sharp blade joined at the tip.

2. (chiefly regional) pocket knife of various attributes
   • 1872, Alexandru Odobescu, “Artele în România în periodul preistoric”, in Petre V. Haneș, editor, Artele în România (Căminul; 139–140), Bucharest: H. Steinberg, page 37:

     Acolo, oricând un țăran a răsturnat cu fierul plugului o oală veche, un ciocan de piatră sau o custură de bronz, el o duce du mândrie la muzeul din Copenhaga, unde descoperirea lui e așezată cu onoare în dulapuri, alături cu numele dăruitorului.

     There, whenever a peasant turns over with his plough an old pot, a stone hammer or a bronze knife, he proudly takes it to the museum in Copenhagen, where his discovery is placed with honour in the collections, together with the name of the donor.

   • 1893, Dumitru Stăncescu, “Fata din sfeșnic”, in Alte basme culese din gura poporului‎, Bucharest, page 165:

     […] a tăiat gâtul copiluluĭ cu o custură, a șters custura de sânge pe cămașa de noapte a împărăteseĭ, a vârât custura sub căpătâiul eĭ, şi după aia s’a dus de s’a culcat.

     he slit the child’s neck with a knife, wiped the knife of blood in the empress’ nightgown, hid the knife under her pillow, and then went to sleep.

   1. (Transylvania, Oltenia) dull, rusty knife
      • 1888, Ion Pop-Reteganul, “Din fată―fecior”, in Povești ardelenești‎, part 3, Brașov, page 26:

        Eŭ mĕ suiĭ pe-un cuiŭ și până’n alt rênd nu v’o maĭ spuĭ, — mĕ suĭ pe-o custură ruginósă și póte că povestea fu cam mincinósă.

        [Eu mă suii pe-un cui și până-n alt rând nu v-o mai spui, — mă suii pe-o custură ruginoasă și poate că povestea fu cam mincinoasă.]

        I went up on an iron nail and I won’t tell it again; I went up on a rusty knife, and the story was perhaps a bit untruthful.

      • 1892 March 29, Sofronie Liuba, Aurelie Iana, “Muroniul”, Medicina poporală (46), in Familia‎, volume 28, number 13, Oradea, page 147:

        Impregiurul grópei fac un cerc de chilți peste care pun prav de pușcă, cari apoi se aprind și arḑênd șciutórea cu o custură (cuțit reu) in mână, ḑice: […]

        [Împrejurul groapei fac un cerc de câlți peste care pun praf de pușcă, care apoi se aprind și arzând știutoarea cu o custură (cuțit rău) în mână, zice: […] ]

        Around the grave they make a ring of tow over which they pour gunpowder, which are then lit up; and while they burn, the knowing woman, with a custură (bad knife) in her hand, says:

      • 1914 April 16, Ion Agârbiceanu, “Părinte și fiu”, in Luceafărul‎, year 13, number 8, Sibiu, page 233:

        Dar examina cu atât mai minuțios custurile ce i se aduceau spre reparare. Într’adevăr că erau custuri! Cuțitele de pe sate, tăind mai mult în ceapă, în curechiu, în castraveţi și ardei, nu mai aveau nici o strălucire, numai tăișul mai lumina puțin, încolo întunerec, rugină, strat împietrit din mâzga alimentelor pe cari le spintecase.

        But he’d all the more carefully examine the rusty knives he was brought to repair. Pieces of junk were they indeed! The villagers’ knives, cutting mostly onions, cabbage, cucumbers and peppers, had no shine anymore―only the edge would light up a little, otherwise darkness, rust, hardened layer of the residue of the foods they had chopped.

3. (geography, originally regional) mountain ridge, especially a ragged one
   • 1969 March–April, Gheorghe Niculescu, “Munții Retezatului și parcul lor național”, in Terra, number 2, Bucharest: Romanian Society of Geographical Sciences, page 51:

     Glaciația din pleistocen a fost cea care a imprimat Retezatului aspectul său caracteristic din zona înaltă, transformând vechiul monadnok într-un sistem de custuri și vîrfuri piramidale.

     It was the Pleistocene Ice Age that gave the Retezat the characteristic look of its high zone, turning the ancient monadnock into a system of ridges and pyramidal peaks.

• (blade): lamă
• (pocket knife): briceag, brișcă
• (ridge): creastă

• → Bulgarian: костура (kostura)
• → Serbo-Croatian: kùstura／ку̀стура

• custură in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Sextil Pușcariu, editor (1940), Dicționarul limbii române‎, volume 1, part 2, Bucharest, pages 1044–1045