Inherited from Latin convenīre, present active infinitive of conveniō. Compare the borrowed doublet conveni.
Audio: | (file) |
a cuveni (third-person singular present cuvine, past participle cuvenit) 4th conj.
infinitive | a cuveni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cuvenind | ||||||
past participle | cuvenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cuvin | cuvii | cuvine | cuvenim | cuveniți | cuvin | |
imperfect | cuveneam | cuveneai | cuvenea | cuveneam | cuveneați | cuveneau | |
simple perfect | cuvenii | cuveniși | cuveni | cuvenirăm | cuvenirăți | cuveniră | |
pluperfect | cuvenisem | cuveniseși | cuvenise | cuveniserăm | cuveniserăți | cuveniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cuvin | să cuvii | să cuvină | să cuvenim | să cuveniți | să cuvină | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cuvino | cuveniți | |||||
negative | nu cuveni | nu cuveniți |