a cârmui (third-person singular present cârmuiește, past participle cârmuit) 4th conj.
infinitive | a cârmui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cârmuind | ||||||
past participle | cârmuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cârmuiesc | cârmuiești | cârmuiește | cârmuim | cârmuiți | cârmuiesc | |
imperfect | cârmuiam | cârmuiai | cârmuia | cârmuiam | cârmuiați | cârmuiau | |
simple perfect | cârmuii | cârmuiși | cârmui | cârmuirăm | cârmuirăți | cârmuiră | |
pluperfect | cârmuisem | cârmuiseși | cârmuise | cârmuiserăm | cârmuiserăți | cârmuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cârmuiesc | să cârmuiești | să cârmuiască | să cârmuim | să cârmuiți | să cârmuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cârmuiește | cârmuiți | |||||
negative | nu cârmui | nu cârmuiți |